luni, 5 aprilie 2010
vineri, 20 noiembrie 2009
Retete culinare
BLANCHETA DE IEPURE
Carnea slaba a iepurelui se potriveste bine cu sosul cremos. Pt 6 portii, se taie un iepure mare in 10 bucati. Se pune intr-un vas si se acopera cu 3l de apa, apoi se pune la fiert, se inlatura spuma si se adauga legume (2cepe, 2morcovi, o legatura de plante aromatice), sare si piper. Se firbe totul cam o ora si 15 min, apoi carnea si legumele se scurg. Supa se strecoara si se fierbe in continuare ca sa scada la aproximativ un litru. Se adauga un rantas facut din 65g de fainaamestecata bine cu 100g de unt. Se toarna 50 ml smantana lichida si se mai fierbe la foc mic 5 min. Sosul se sareaza, se pipereaza, apoi se strecoarasi se mai adauga un galbenus de ou si 50ml de smantana. Se pun carnea de iepure si legumele in sos si se servesc fierbinti.
IEPURE PREPARAT LA OALA
Reteta ne ofera un mod original de pregatire a iepurelui. Pentru 6 portii, se taie un iepure mare in 10 bucatisi se pune la fiert i 4l de apa. Se inlatura spuma, se mai fierbe 20min, apoi se adauga 3 bucati de praz, 2 tulpini de telina, 4 morcovi, 3 cepe si 4 napi, toate legumele fiind taiate in bucati. Se condimenteaza cu 10 boabe de piper, sare bruta, o legatura de plante aromatice si 3 cuisoare. Vasul se lasa descoperit si se fierb ingredientele la foc mic o ora si 15 min. Se serveste impreuna cu supa si legumele, alaturi de mustar si garnitura de cartofi noi si ciuperci preparate in unt.
TOCANA DE IEPURE
1. Tocana este unul din cele mai bune metode de pregatire a iepurelui. Daca iepurele este prea mare, se pastreaza spinarea pt alta mancare si se prepara restul. Se taie un iepure in 12 bucati. Se taie cubulete si amesteca 3 cepe, 2 morcovi si o telina. Se pun legumele si carnea intr-un vas mare si se toarna peste ele 1.5l vin rosu. 2. Se adauga 50 ml de coniac, 40ml otet, olegatura de plante aromatice10 boabe de piper si doua cuisoare.A doua zi se strecoara lichidul si se separa carnea de legume. Se prajeste crnea in tigaie, la foc iute, 20 de minute, apoi se adauga legumele. 3. Se pun crnea si legumele intr0un vas mai mare, se presara peste ele 2 linguri de faina si se tine vasul pe foc 5 min amestecand in continuu. Se pune marinata la fiert, se ia grasimea de la suprafata, apoi se toarna peste carne, impreuna cu 750ml supa de vitel si o legatura de plante aromatice. Se tine in continu vasul pe foc, se inlatura spuma si se ia grasimea, se mai pune sare si piper si se lasa la foc mic o ora si 45 min. 4. Cand carnea este gata, se scurge si se pune deoparte. sosul se mai fierbe 10 min, apoi se strecoara si se pune in sosiera. Se mai pun 50ml de vin rosu si se amesteca bine, apoi se adauga 2 linguri de jeleu de afine si o lingura de otet de vin. 5. Se curata 200g de ciuperci albe mici si se fierb 10 min in 150ml de apa, zeama unei lamai si 20g unt. Cu 30min inainte de servire, se pun carnea, sosul si ciupercile intr-un vas se incalzesc fara sa fiarba, se presara patrunjel tocat si se servesc fierbinti, cu paste, piure de telina sau cartofi copti.
Carnea slaba a iepurelui se potriveste bine cu sosul cremos. Pt 6 portii, se taie un iepure mare in 10 bucati. Se pune intr-un vas si se acopera cu 3l de apa, apoi se pune la fiert, se inlatura spuma si se adauga legume (2cepe, 2morcovi, o legatura de plante aromatice), sare si piper. Se firbe totul cam o ora si 15 min, apoi carnea si legumele se scurg. Supa se strecoara si se fierbe in continuare ca sa scada la aproximativ un litru. Se adauga un rantas facut din 65g de fainaamestecata bine cu 100g de unt. Se toarna 50 ml smantana lichida si se mai fierbe la foc mic 5 min. Sosul se sareaza, se pipereaza, apoi se strecoarasi se mai adauga un galbenus de ou si 50ml de smantana. Se pun carnea de iepure si legumele in sos si se servesc fierbinti.
IEPURE PREPARAT LA OALA
Reteta ne ofera un mod original de pregatire a iepurelui. Pentru 6 portii, se taie un iepure mare in 10 bucatisi se pune la fiert i 4l de apa. Se inlatura spuma, se mai fierbe 20min, apoi se adauga 3 bucati de praz, 2 tulpini de telina, 4 morcovi, 3 cepe si 4 napi, toate legumele fiind taiate in bucati. Se condimenteaza cu 10 boabe de piper, sare bruta, o legatura de plante aromatice si 3 cuisoare. Vasul se lasa descoperit si se fierb ingredientele la foc mic o ora si 15 min. Se serveste impreuna cu supa si legumele, alaturi de mustar si garnitura de cartofi noi si ciuperci preparate in unt.
TOCANA DE IEPURE
1. Tocana este unul din cele mai bune metode de pregatire a iepurelui. Daca iepurele este prea mare, se pastreaza spinarea pt alta mancare si se prepara restul. Se taie un iepure in 12 bucati. Se taie cubulete si amesteca 3 cepe, 2 morcovi si o telina. Se pun legumele si carnea intr-un vas mare si se toarna peste ele 1.5l vin rosu. 2. Se adauga 50 ml de coniac, 40ml otet, olegatura de plante aromatice10 boabe de piper si doua cuisoare.A doua zi se strecoara lichidul si se separa carnea de legume. Se prajeste crnea in tigaie, la foc iute, 20 de minute, apoi se adauga legumele. 3. Se pun crnea si legumele intr0un vas mai mare, se presara peste ele 2 linguri de faina si se tine vasul pe foc 5 min amestecand in continuu. Se pune marinata la fiert, se ia grasimea de la suprafata, apoi se toarna peste carne, impreuna cu 750ml supa de vitel si o legatura de plante aromatice. Se tine in continu vasul pe foc, se inlatura spuma si se ia grasimea, se mai pune sare si piper si se lasa la foc mic o ora si 45 min. 4. Cand carnea este gata, se scurge si se pune deoparte. sosul se mai fierbe 10 min, apoi se strecoara si se pune in sosiera. Se mai pun 50ml de vin rosu si se amesteca bine, apoi se adauga 2 linguri de jeleu de afine si o lingura de otet de vin. 5. Se curata 200g de ciuperci albe mici si se fierb 10 min in 150ml de apa, zeama unei lamai si 20g unt. Cu 30min inainte de servire, se pun carnea, sosul si ciupercile intr-un vas se incalzesc fara sa fiarba, se presara patrunjel tocat si se servesc fierbinti, cu paste, piure de telina sau cartofi copti.
Stiati ca
Produsele din carne de iepure au un nivel de colesterol mult mai mic decat cel al carnii de pui, curcan, vita sau porc. De asemenea, carnea de iepure are un procent de grasime mai mic decat cea de pui, curcan, vita sau porc. Este mai bogata in proteine . Este cea mai hranitoare carne pentru organismul omului. Poate fi consumata in orice perioada din an si este recomandata mai ales in perioada lunilor fierbinti de vara. Carnea de iepure este des utilizata pentru protejarea sanatatii fiind introdusa adesea in dietele speciale, cum ar fi cele pentru pacientii cu boli de inima, varste inaintate, diete scazute in sodiu, scadere in greutate si altele. Sa nu va mirati daca veti auzi spunandu-se despre carnea de iepure ca este cea mai sanatoasa. Ganditi-va ca un kilogram de carne de iepure are doar 1.600 de calorii (spre deosebire de cea de pui - 1.800 cal/kg , vitel - 1.820 , curcan – 2.500 , miel - 3.100 , vita – 3.200 , porc – 4.400). > O iepuroaica care cantareste 7 - 8 kg poate produce intr-un an, prin toti urmasii sai, o cantitate de aproximativ 320 kg de carne WOW !!! Asta inseamna mai multa carne decat produce o vaca. Si sa nu uitam ca pentru a creste o vaca sunt necesare doua hectare de pasune. Iepurii sunt cele mai productive animale domestice. La aceiasi cantitate de furaj si apa, un iepure va produce 3 kg de carne iar o vaca va produce doar 0,75 kg. deci sporul de crestere al iepurelui este de 4 ori mai mare. Desi carnea de iepure este un aliment mult mai sanatos decat carnea de vitel, este de doua ori mai ieftina pe piata. ---> Datorita calitatilor nutritive ale laptelui matern, un pui de iepure isi dubleaza greutatea in primele 6 zile de la nastere. Asta reprezinta o crestere foarte rapida, daca facem comparatie cu alte specii. Un purcel isi va dubla volumul in 14 zile, un vitel in 47 zile, iar un nou nascut al speciei noastre in ... 160 de zile. Dieta iepurelui consta ,in medie, din 40% lucerna sau fan si 60% cereale (ovaz, grau, orz , soia, etc), ceea ce reprezinta o alimentatie simpla si nepretentioasa raportat la cantitatile de carne si alte produse obtinute. Practic, putem spune ca iepurii cresc din “nimic” si produc totusi cea mai sanatoasa carne. Primele crescatorii sistematice de iepuri au aparut odata cu imperiul roman . Ei erau crescuti in tarcuri si hraniti cu furaje simple . Cresterea micilor urechiati a fost preferata fata de cresterea animalelor de talie mare . De ce ? Pentru ca in acea perioada nu exista inca metoda conservarii carnii in congelator prin temperaturi scazute :) In trecut, iepurii erau transportati pe corabii si eliberati (in vederea inmultirii) pe insule de pe rutele marine intens circulate. Neexistand pradatori, iepurii se inmulteau exploziv . Ulterior, erau vanati si introdusi in meniu de catre marinarii care acostau pe insulele respective. In 1859 o singura pereche de iepuri a fost adusa din Europa si eliberata in tinutul Victoria de pe continentul Australia . Intr-un interval de 30 de ani, urmasii acelei perechi numarau deja aproximativ 20 de milioane de capete. In secolul XX iepurii au coplesit intregul continent australian prin prolificitatea lor. Guvernul australian a ajuns pana acolo incat sa trimita armata impotriva lor. Nu a fost evitate nici armele biologice. In 1950 oamenii de stiinta australieni au introdus in mod intentionat in mediul insulei un virus care decima in mod expres iepurii. Daca la inceput virusul a facut ravagii, dupa cativa ani si-a incetinit evolutia iar in cele din urma si-a pierdut aproape total efectul. Iepuri - Australia : 1 - 0 La ora actuala, Franta este cel mai mare producator si consumator de carne de iepure. In Ungaria exista crescatorii de iepuri care produc peste 10.000 de capete pe an, majoritatea fiind exportati in Italia. Tinand cont de cresterea accelerata a numarului oamenilor pe planeta si de faptul ca suprafata terestra ramane aceiasi iar resursele de hrana sunt in scadere , concluzionam ca specia iepureasca ca avea un rol din ce in ce mai important in alimentatia omului. In secolul XX, carnea de iepure a fost principala marfa exportata de catre China. Desi iepurele a fost domesticit de catre om in urma cu doar 6.000 de ani, exista indicii care atesta faptul ca omenirea se hraneste cu carne de iepure cam din anul 15.000 i.e.n. De-a lungul timpului, specia s-a transformat mereu conform cerintelor omului. Iepurii de ferma din zilele noastre sunt diferiti de iepuri de casa . Ei reprezinta o rase distincta, fiind reprodusi selectiv. Liniile lor genetice sunt selectate atent cu ajutorul programelor de calculator de peste 15 de ani. S-a ajuns astfel in situatia in care organismele iepurilor de ferma au un procent din ce in ce mai mare de carne si din ce in ce mai mic de oase. Unii afaceristi inventivi care au avut ideia de a utiliza caldura obtinuta in fermele de iepuri pentru a incalzi spatiul serelor construite in apropiere. Cu ajutorul sistemului de ventilare cuplat la conducte, caldura in exces din ferma este transportata in interiorul serei rezultand un transfer avantajos. Pe de alta parte, prezenta serelor in apropierea fermelor de iepuri mai are un motiv principal : Gunoiul rezultat in crescatoriile de iepuri este un ingrasamant agricol cu valoare mare. Acest deseu pretios are in compozitie : 2.20 % azot , 0.87% fosfor , 2.30% potasiu, 0.36% sulf , 1.26% calciu , 0.40% magneziu .
Retete
In cresterea iepurilor nu este nevoie de multe boabe. Ei sunt mici fabrici de carne (si blanita) ce folosesc furajele existente in orice gospodarie, oricat de saraca ar fi ea: furaje verzi in general, fanuri si sfecla iarna si doar putine boabe. Si sunt "fabrici" si pentru faptul ca se inmultesc foarte repede (gestatia dureaza numai 30 de zile). Iata un tip de reteta: 50% granulte de iepuri din comert 50% orz din amestec se administreazai la rase grele 120 gr pe zi la rase medie 100 gr pe zi si la rase mici 80 gr pe zi la rase pitice ca 40 gr pe zi pe langa asta, fan la discretie si ca 500ml apa pe zi nu administrati nimic verde !!! Doar palit si dupa o obisnuire treptata a organismului.
Putina anatomie
Punerea in valoare a potentialului de crestere a iepurilor este strict dependenta de nivelul calitativ al hranei. Iepurele, la fel ca toate celelalte rozatoare, are dintii intr-un permanent proces de crestere, motiv pentru care necesita hrana de cel putin doua ori pe zi. Daca ii vom oferi nutreturi cu consistenta tare,prin care sa isi realizeze tocirea dintilor, problema este rezolvata. Daca ii vom oferi doar nutreturi de o consistenta slaba , dintii sai vor creste prea mult , ceea ce inseamna ca la un moment dat va fi pus in imposibilitate de a se mai hrani , de a mai putea sa mestece. In hranirea iepurilor de casa trebuie sa se tina cont de faptul ca musculatura stomacului sau este slab dezvoltata, cu exceptia orificiilor de intrare si iesire din stomac (cardia si pilor). Musculatura puternica a intrarii in stomac (orificiul cardia) face practic imposibil actum vomitarii la iepure. Aceasta particularitate devine mortala pentru iepure in cazul consumarii de nutreturi toxice (iepurele se va balona si va muri). Alta informatie importanta este aceea ca musculatura puternica a iesirii din stomac (orificiul pilor) , face ca stomacul iepurelui sa nu se poata goli decat sub presiunea altor furaje ingerate . Din acest motiv, iepurele consuma mici cantitati de furaje ( 1- 4 grame la un tain ) , dar aproape continuu. In 24 de ore , iepurele va consuma 70-80 de tainuri , durata fiecarui tain avand cam 1-2 minute. Ritmicitatea ingerarii nutreturilor in aparatul digestiv va asigura iepurelui un bun tranzit gastrointestinal si o digestie normala. Atentie : Un interval mai mare de 7-8 ore intre tainuri va produce iepurelui deranjamente gastrointestinale. Tocmai de aceea este foarte important ca urechiatii sa aiba in permanenta la dispozitie furaje de buna calitate , in caz contrar vor aparea mortalitati mari . Cecotrofia ( sau reingestia crotinelor ) La neamul iepuresc , datorita constructiei tubului digestiv, cecotrofia constituie un act fiziologic normal si absolut necesar. La animalele rumegatoarele (ex: vaca,oaia ) actiunea microorganismelor asupra hranei ingerate are loc in prima parte a aparatului digestiv (stomac si intestin subtire) iar substantele cu valoare nutritiva sunt repede absorbite in organism datorita suprafetei mari de digestie. La iepure (rozator) microorganismele intalnesc hrana abia in partea finala a aparatului digestiv , adica in cecum . La specia umana, apendicele vermiform (care ne creeaza uneori probleme medicale) este o reminescenta a cecumului. La iepure cecumul este un organ care are un rol foarte important in digestie. Hrana stationeaza aici aproximativ sase ore, timp in care microflora bacteriana actioneaza asupra bolului alimentar , rezultand elemente nutritive importante. De aceste elemente nutritive, iepurele va beneficia numai reingerand (mancand) propriile sale excremente sub forma de crotine moi. Cecotrofia debuteaza la puii de iepure cam pe la varsta de 3 saptamani , adica in perioada cand incep sa consume furaje celulozice (iarba uscata,etc).
Monta
Iepuroaicele fac parte din categoria animalelor poliestrice, motiv pentru care pot fi montate in orice anotimp al anului. Dupa diagnosticarea caldurilor, femela este introdusa in cusca masculului ce i-a fost repartizat prin planul de monta (femela este transportata la mascul tinand-o de spate, cat mai aproape de gat, iar daca este cazul poate fi sustinuta cu o mana si de abdomen). Daca am duce masculul la femela acesta, din cauza ca nu cunoaste noul mediu de viata nu va monta, iar femela va deveni nelinistita si va avea fata de el o comportare agresiva, provocandu-i rani prin muscaturi, mai ales la nivelul testiculelor. La iepure actul montei se desfasoara rapid, avand durata doar de cateva secunde. Este insa indicat ca monta sa se efectueze in liniste si pe timp racoros (dimineata sau seara). Ingrijitorul care asista la monta va trebui sa duca iepuroaica din nou in cusca dupa ce aceasta a fost montata. Pe cusca femelei montate se pune o tablita, pe care se va scrie data montei, masculul care a efectuat-o si data probabila a fatarii. Femelele care desi sunt in calduri refuza sa se monteze, se introduc in custi ce se vor aseza in vecinatatea masculului si vor fi duse la monta mai multe zile la rand, pana vor accepta masculul. Sunt insa cazuri cand femela, refuzand un mascul, este apoi dusa la altul, il accepta pe acesta din urma. Iepuroaicele care dupa cateva zile de la data montei incep sa-si smulga parul de pe abdomen si sa-si pregateasca culcusul, vor trebui date din nou la monta, intrucat acestea sunt semne ale infecunditatii lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)